Capitolul 13
13.1. Delimitari
Definitie
Abordari
Analiza situatiilor financiare presupune studiul relatiei dintre informatiile
cuprinse în aceste documente, la un moment dat si tendinta evolutiei acestora,
într-un anumit interval de timp. Scopul principal al analizei situatiilor financiare
este acela de a obtine o imagine pertinenta a situatiei interne a întreprinderilor,
reflectata concentrat în nivelul rentabilitatii, eficientei si riscului, informatii care
permit apoi selectarea deciziilor optime de investitii. Prin analiza financiara se
elaboreaza previziuni cu privire la evolutia viitoare a subiectului analizat si se
poate diagnostica starea financiara a întreprinderii. Analiza financiara permite, de
asemenea, evaluarea echipei manageriale. Mai presus de toate, însa, analiza
financiara reduce numarul deciziilor bazate pe intuitie si subiectivism, îngustând
substantial inevitabilele manifestari ale incertitudinii.
În mod traditional, literatura privind analiza financiara s-a concentrat asupra
analizei univariate, care presupune studiul unor indicatori într-un anumit
moment în timp si care determina concluzii pe baza comparatiilor. Studiul acestor
indicatori permite elaborarea unei imagini asupra performantelor agentilor
economici precum si asupra pozitiei financiare a acestora, fiind des utilizati în
practica.
Începând cu 1970, analiza financiara s-a mutat pe tarâmul analizei
multivariate, care considera impactul în timp al mai multor indicatori, corelati în
anumite proportii, folosind tehnici statistice de tipul analizei regresiei sau a
discriminantului multiplu.
Ne vom ocupa pentru început de analiza univariata, cu precizarea necesara ca
determinarea unor indicatori nu are nici o semnificatie fara comparatia cu valorile
anterioare ale acestuia (analiza tendintei) sau cu rezultatele altor întreprinderi din
cadrul aceleiasi ramuri economice (analiza încrucisata).
13.2. Analiza univariata
Analiza univariata pleaca de la evaluarea performantelor companiilor, reflectate prin intermediul
indicatorilor de rentabilitate si lichiditate.
Indicatorii de
rentabilitate
a) Indicatorii de rentabilitate reprezinta cea mai importanta arie de actiune a
analizei financiare, permitând evaluarea abilitatii întreprinderilor de a realiza
profit, utilizând o gama limitata de resurse. Valorile ridicate ale rentabilitatii pot
deriva din combinatii optimale între abilitatea echipei manageriale de a comunica
rapid si coerent informatiile de care dispune si calitatile de raspuns ale
personalului companiei. Indiferent daca
agentul economic urmareste maximizarea
profitului sau alt obiectiv, actionarii vor fi întotdeauna interesati de rentabilitate,
ca indiciu al modului în care managerii utilizeaza
resursele pe care le au la
dispozitie.
Rentabilitatea poate fi exprimata
fie pe baza profitului brut (calculat ca
diferenta între vânzari si costul acestora) fie cu ajutorul profitului net (ca diferenta
dintre profitul brut si celelalte cheltuieli), luând ca baza de referinta vânzarile. Ne-
am oprit asupra urmatorilor indicatori de rentabilitate:
• rata marginala a profitului (profitul luat în calcul nu cuprinde elemente
financiare, ceea ce permite comparatii între societati finantate diferit; de
asemenea, se pot elabora si comparatii privind performantele operationale ale
agentilor economici) se calculeaza ca raport procentual între profitul brut si
vânzari (rata marginala
a profitului brut) sau ca raport între profitul net si volumul
vânzarilor (rata marginala
a profitului net):
Profit brut x 100 Profit net x 100
Vânzari sau Vânzari
• rentabilitatea capitalului reprezinta o alta posibilitate de reflectare a
profitabilitatii, prin raportarea vânzarilor sau a profitului brut la capitalul utilizat
(capital utilizat = active totale = capitaluri proprii + datorii):
Vânzari x 100 Profit brut x 100
Capital utilizat sau Capital utilizat
• rentabilitatea capitalului permanent investigheaza eficienta de ansamblu a
companiei, prin prisma finantarii pe termen lung, profitul net si dobânzile la
creditele pe termen lung fiind raportate la capitalul permanent (capital permanent
= capitaluri proprii + datorii pe termen lung):
Profitul net + dobânzile la credite pe termen lung
Capital permanent
Rentabilitatea capitalului utilizat poate creste fie printr-o majorare a profitului,
fie printr-o viteza de rotatie mai mare a activelor. De asemenea, ramuri industriale
diferite au niveluri specifice de rentabilitate (spre exemplu comertul cu amanuntul
înregistreaza o rata marginala a profitului mica dar o viteza de rotatie mare a
activelor, situatie opusa celei din industria prelucratoare).
Importanta indicatorilor calculati pe baza de vânzari a scazut în ultimul timp,
deoarece se considera ca pretul de vânzare poate fi grevat de influente inflationiste
sau politici concurentiale, iar costul vânzarilor poate fi de asemenea poluat
informational (a se remarca rezultatele particulare ale diferitelor metode de
evaluare a stocurilor).
• alte metode de calcul al rentabilitatii implica activele, fixe sau nete si masoara
succesul de ansamblu al întreprinderilor:
Profit net Profit net x 100
Total active sau Active fixe
• modul de finantare reprezinta o alta perspectiva a rentabilitatii, raportând
profitul net (înainte sau dupa impozitare) la suma capitalului social si a rezervelor:
Profitul net (înainte sau dupa impozitare)
Capital social + rezerve
Acest indicator reflecta eficienta investitiei actionarilor, reflectând modul în
care sursele proprii de finantare au fost utilizate (prin considerarea nivelului
rezultatelor obtinute în prezent) si încercând determinarea evolutiei viitoare.
Previziunile analistilor vor fi cu atât mai valoroase cu cât vor include informatii
mai detaliate despre performantele companiilor pe domenii de activitate si zone
geografice.
Atunci când analistii financiari dispun de conturi anuale detaliate, este posibila
elaborarea unei analize piramidale a rentabilitatii, asa cum încearca sa sugereze
diagrama urmatoare:
Diagrama A: Analiza piramidala a rentabilitatii, pe baza indicatorilor financiari univariati
Profit înainte de impozitare
Total active
Vânzari
Profit
Total active
Vânzari
Cost vânzari Cost distributie Chelt. adm.
Active fixe Active curente
Vânzari Vânzari Vânzari
Vânzari Vânzari
Analiza contului de profit si pierdere nu este suficienta
în evaluarea unei
întreprinderi, care se confrunta
cu problema resurselor limitate, costisitoare si care
trebuie utilizate eficient. Se impune compararea rezultatelor obtinute cu resursele
utilizate de companie si controlate prin management, corelatie reflectata cu
ajutorul indicatorilor de eficienta.
b) Indicatorii de eficienta
reflecta masura în care eforturile facute de
întreprindere justifica
efectele generate de activitatea acesteia. Exista mai multe
modalitati de a calcula eficienta activitatii unui agent economic, considerând în
acest sens urmatoarele exemple:
• raportarea volumului vânzarilor (efectele activitatii) la valoarea activelor fixe
sau activelor curente nete sau totalului activelor:
Vânzari Vânzari sau Vânzari
Active fixe sau Active curente nete Total active
Indicatorii
de eficienta
Rotatia • creantele comerciale vor constitui o alta baza de comparatie pentru vânzarile
creantelor realizate (se iau în calcul numai vânzarile pe baza de credit comercial):
comerciale
Vânzari Creante comerciale x 365
Creante comerciale sau Vânzari
Rotatia
datoriilor
comerciale
Rotatia
stocurilor
Ultima relatie determina numarul de zile de credit comercial, acordate
clientilor. Evolutia în timp a acestui indicator poate fi comparata cu valorile medii
ale ramurii economice, degajând opinii cu privire la calitatea managementului.
• datoriile comerciale reprezinta o alta posibilitate de determinare a eficientei
activitatii întreprinderilor:
Datorii comerciale x 365
Volumul achizitiilor
Acest indicator reflecta numarul de zile de credit comercial acordate de
furnizori, volumul achizitiilor fiind calculat pe baza costului consumurilor si
variatiei stocurilor (cumparari = stoc final -stoc initial +
+ valoarea consumurilor). Valoarea acestui indicator va fi analizata evolutiv si
comparata cu media pe ramura. Un interval mare de timp de onorare a datoriilor
comerciale poate fi un semn de slabiciune sau un semnal de alarma; în alte cazuri,
însa, poate semnala o companie puternica, care încearca sa faca fata unei perioade
de recesiune economica.
• viteza de rotatie a stocurilor reflecta numarul de rotatii ale stocurilor într-un
ciclu economic, raportând costul vânzarilor la valoarea stocului sau viceversa:
Costul vânzari Valoarea stocului x 365
Valoarea stocului sau Costul vânzarilor
O mare atentie trebuie acordata acestui indicator si concluziilor care se vor
degaja din analiza: valoarea stocului este calculata pe baza costurilor istorice si
reflecta un moment precis în timp – sfârsitul anului - ceea ce pune sub semnul
întrebarii utilitatea acestui indicator în cazul stocurilor sezoniere.
De asemenea, o mare importanta o are si metoda folosita în evaluarea
stocurilor (LIFO determina o valoare a stocului mai scazuta decât FIFO sau
Metoda Costului Mediu Ponderat), la care se adauga complexitatea si efectele
diferitelor metode de alocare a cheltuielilor indirecte. O analiza rafinata poate
calcula nivelul eficientei utilizarii stocurilor în cadrul diferitelor segmente de
activitate, sectoare sau zone geografice dar, din pacate, aceste informatii nu sunt
disponibile nici macar în notele la bilant.
Daca dorim o analiza piramidala a eficientei, prin considerarea informatiilor
cuprinse în bilantsi contul de profit si pierdere, atunci o posibila solutie ar fi cea
înfatisata de diagrama urmatoare. Analiza acestor indicatori piramidali nu trebuie
facuta în mod dogmatic, ci pe baza de corelatii în cadrul acestui sistem, tinând
cont de faptul ca interpretarea conturilor este o arta în care rigiditatea gândirii nu
face decât sa dauneze.
Diagrama B: Analiza piramidala a eficientei, pe baza de indicatori univariati
Active curente
Vânzari
Lichiditatea
curenta
Lichiditatea
imediata
Stoc Debitori Alte active curente
Vânzari Vânzari Vânzari
Stoc Debitori
Costul vânzarilor
Perioada medie a
Valoarea medie a
stocurilor cunoscute
creditului obtinut
c) Analiza riscului financiar pleaca de la premisa ca
furnizorii de capital pe
pietele financiare vor atasa un nivel relativ al riscului investitiilor potentiale.
Literatura de specialitate distinge doua tipuri de risc, asociate pietelor de capital si
participantilor: riscul sistematic (sau riscul de piata) si riscul nesistematic (sau
riscul de firma). Ultima categorie de risc face obiectul expunerii noastre în
continuare.
Indicatorii de analiza financiara care se refera la riscul nesistematic tind sa se
focalizeze pe politicile monetare si financiare, care ilustreaza capacitatea firmei de
a face fata obligatiunilor de plata. Am considerat, în acest sens, indicatorii de
lichiditate si indicatorii de solvabilitate.
Indicatorii de lichiditate examineaza abilitatea companiei de a-si onora
obligatiile de plata pe termen scurt (lichiditatea pe termen scurt) sau într-un
orizont mai larg de timp (solvabilitatea pe termen lung). Indicatorii de lichiditate
pe termen scurt se împart, la rândul lor, în trei categorii: lichiditatea curenta,
lichiditatea imediata
si rate pe baza de cash-flow.
• Ratele lichiditatii curente se calculeaza
ca raport dintre activele curente si
datoriile curente:
Vânzari pe credit com.
Active curente
Datorii curente
Valoarea acestui indicator variaza în functie de politica de finantare adoptata
de întreprindere si în functie de tipul de activitate desfasurat (spre exemplu,
firmele care activeaza în sectorul comercial au datorii curente în exces, vânzarile
se fac în cea mai mare parte pe baza de “cash”, iar stocurile sunt relativ scazute,
deci ratele de lichiditate vor fi relativ scazute). Uneori, o rata de lichiditate mai
mare decât media poate indica o activitate mai slaba a întreprinderii respective.
• Ratele lichiditatii imediate reprezinta raportul dintre activele curente, exclusiv
valoarea stocurilor si datoriile curente. Motivul pentru care stocurile au fost
excluse din calcul este acela de a focaliza atentia doar asupra elementelor cu statut
cert, care se afla deja sub forma de bani sau sunt în curs de a atinge acest stadiu.
Acest indicator reprezinta un bun indiciu despre abilitatea companiilor de a-si
onora datoriile pe termen scurt:
Indicatorii
solvabilitatii
Active curente (mai putin stocuri)
Datorii curente
Acest indicator arata modul în care întreprinderea va fi capabila sa-si continue
activitatea, fara a beneficia de fluxuri monetare în viitor (perioada respectiva este
denumita “interval fara credit”). Nivelul considerat satisfacator pentru acest
indicator este 1, însa cifrele obtinute nu trebuie luate ca atare, ci trebuie corelate
cu sfera de activitate si stadiul atins în ciclul comercial. Un nivel ridicat al acestui
indicator sugereaza, aparent, o lichiditate pozitiva, dar poate, de asemenea, sugera
o blocare nerentabila a fondurilor în stocuri greu vandabile, creante incerte si
cash. Într-o perioada inflationista, o valoare mare a activelor curente va indica cu
siguranta pierderi monetare si diminuarea puterii de cumparare.
• Rate de lichiditate bazate pe “cash-flow”. De regula, indicatorii de lichiditate
determina abilitatea întreprinderilor de a utiliza activele curente pentru a-si onora
datoriile pe termen scurt, însa prezinta inconvenientul ca se bazeaza pe o valoare
statica, oferita de bilantsi nu prezinta nici o indicatie cu privire la fluxurile
monetare degajate de activitatea societatii. Rata de lichiditate calculata pe baza de
cash-flow vine sa remedieze aceasta problema, plecând de la premisa ca
documentele contabile de sinteza contin si un tablou al fluxurilor monetare.
Calculul se bazeaza pe raportul dintre fluxurile monetare (cash-flow) degajate din
activitatea curentasi datoriile curente:
Cash flow Cash flow
Datorii curente sau Datorii totale
Companiile americane de prestigiu au un nivel al acestui indicator cel putin
egal cu 20%, ceea ce în Marea Britanie ar fi considerat riscant. De asemenea, în
tarile unde tablourile fluxurilor monetare nu reprezinta un document obligatoriu,
în cadrul situatiilor financiare anuale, apar numeroase probleme legate de
definirea, calculul si interpretarea notiunii de “cash-flow”.
Ratele de solvabilitate reflecta abilitatea companiilor de a-si onora, la
scadenta, obligatiile pe termen lung. În cazul în care întreprinderea nu reuseste sa
ramburseze angajamentele asumate, devine insolvabilasi intra
în faza de lichidare
juridica sau restructurare. Daca agentii economici vor realiza un profit mare în
viitor înseamna ca, teoretic, vor avea capacitatea de plata
a datoriilor. Doua ratii
sunt analizate din aceasta perspectiva: rata de îndatorare si rata de acoperire a
dobânzilor.
• Rata de îndatorare cuantifica capacitatea companiilor de a finanta activele fie
prin intermediul surselor atrase, fie prin intermediul surselor proprii:
Datorii pe termen lung
Datorii pe termen lung + Capitaluri proprii
sau
Datorii pe termen lung
Capitaluri proprii
sau
Datorii pe termen lung
Total active
sau
Datorii totale
Total active
În ultima perioada, finantarile în afara bilantului, ca de exemplu finantarile prin
leasing, sunt foarte frecvente, ceea ce face relativa
utilitatea ratei de îndatorare, în
astfel de cazuri. O alta problema se refera la tipul activelor ce trebuie incluse în
calculul acestui indicator: o serie de analisti au sugerat ca
ar trebui incluse doar
cele corporale, care ofera
un grad mai mare de securitate; alti specialisti au iterat
importanta activelor necorporale, dar aici apare chestiunea delicata a tratarii
fondului comercial.
• Rata de acoperire a dobânzilor este calculata prin raportarea profitului curent
(obtinut din activitatea de exploatare) la valoarea dobânzilor si dividendelor
platite preferential, generându-se astfel proportia în care profitul acopera aceste
plati:
Profit curent
Dobânzi + Dividende preferentiale
În interpretarea acestei rate este bine sa nu pierdem din vedere variabilitatea
profitului curent. O companie cu venituri stabile în timp va fi capabila sa suporte
mai bine un nivel ridicat al acestor plati decât o companie care va obtine un profit
variabil. Daca valoarea acestui indicator scade sub 2, atunci compania va fi
considerata riscanta.
13.3. Analiza multivariata
Modelele Anii ‘90 au cunoscut o accentuata
crestere a proportiei de întreprinderi cu
multifactoriale
dificultati financiare, generate fie de cauze temporare, fie de cauze ireversibile.
Abilitatea de a prevedea viitoarele dificultati cu care s-ar putea confrunta un agent
economic sau altul a fost si este extrem de apreciata de investitori si creditori,
daca preîntâmpina, în faza incipienta, insolvabilitatea.
Scorul Z Indicatorii de analiza prezentati anterior nu ofera o imagine satisfacatoare în
acest sens, numerosi cercetatori concentrându-si atentia asupra modelelor
multifactoriale. Metodologia folosita în analiza multifactoriala este de a combina
mai multi indicatori financiari în cadrul unei formule care are ca scop generarea
unui index numeric, utilizat în determinarea starii si perspectivei întreprinderilor.
Cel mai popular model este cel construit de Altman, care, într-un studiu a 33 de
firme americane insolvabile, publicat în 1968, a reusit sa prezica falimentul
acestora pe baza unor tehnici statistice. Modelul inventat, denumit scorul Z (sau
scorul lui Altman), cuprinde cinci rate de analiza, a caror combinatie este cea mai
buna estimare a nivelului viitor de solvabilitate (sau faliment):
Z =0,012X + 0,014X + 0,033X + 0,006X + 0,010X
unde:
1
2
45
3
Alte modele
multifactoriale
X1
= Capitalul utilizat/ Total active;
X2 = Rezultatul reportat/ Total active;
X3 = Profitul înaintea impozitarii (exclusiv elementele financiare)/ Total active;
X4 = Valoarea de piata a companiei/ Valoarea nominala a datoriilor;
X5 = Vânzari/ Total active
Dupa
cum se poate observa, scorul Z combina aspecte ale lichiditatii,
profitabilitatii, ratei de îndatorare si ratei de rotatie a activelor. Concluziile
utilizarii acestui model se împart în trei categorii:
• Z < 1,81 reflecta companii cu o mare probabilitate de faliment în viitor;
• Z > 3 reflecta companii cu o probabilitate redusa de faliment în viitor;
• Z > 1,8 si Z < 3 reflecta companii cu probabilitate nedeterminata de faliment.
Toate calculele sunt bazate pe informatii continute în bilanturile contabile, cu
exceptia celor referitoare la capitalizarea bursiera a companiilor. Altman a testat
modelul conceput pe diferite panele de întreprinderi si a remarcat ca, pentru un
interval de un an înaintea falimentului, clasificarea companiilor în cele trei
categorii (în functie de valoarea scorului Z) este corecta în proportie de 96%. Se
pare însa ca, pe masura ce intervalul de timp se largeste, corectitudinea
previziunilor scade. De asemenea, trebuie remarcat faptul ca studiul întreprins de
Altman s-a axat pe sectorul manufacturier american, în perioada 1946-1965,
caracterul extrem de particular al concluziilor facând imposibila extrapolarea
acestora la un univers mai larg.
Altman si alti cercetatori (Taffler si Tisshaw) au extins în continuare cercetarea
pe baza scorului Z, individualizând variabilele specifice ramurilor industriale
precum si alte elemente cu caracter general. Taffler, în studiul publicat în 1982,
concluzioneaza ca cele mai semnificative rate de determinare a situatiei financiare
a unei companii sunt urmatoarele:
1. Profit înainte de impozitare (exclusiv elemente financiare)/ Total active;
2. Total datorii/ Capital net utilizat;
3. Active rapide/ Total active;
4. Capital curent / Situatia neta patrimoniala;
5. Costul vânzarilor/ Valoarea stocurilor.
Au existat numeroase critici privind aceste modele de analizasi capacitatea lor de
a reflecta situatia reala a întreprinderilor, la un moment dat. Un studiu întreprins
de Banca Angliei concluzioneaza: “... o analiza atenta a conturilor (anuale - n.n.),
pe o perioada lunga de timp, împreuna cu utilizarea si a altor informatii
disponibile, pare sa fie cea mai bunasi singura baza de analiza a pozitiei
financiare a companiilor” (Bank of England, Quarterly Bulletin, iunie, 1982).
13.4. Indicatori ai burselor de valori
Acesti indicatori utilizeaza informatiile contabile combinate cu elemente stabilite în cadrul
pietelor de capital si genereaza rezultate concludente pentru investitori si alte categorii de persoane,
interesate în performantele companiilor. Acesti indicatori sunt prezentati în cele ce urmeaza.
Câstigul
• Câstigul pe actiune este un indicator care reflecta modul în care evolutia
pe actiune
companiei poate afecta interesul actionarilor, fiind calculat ca raport între profitul
potential distribuibil actionarilor (exclusiv dividendele preferentiale) si numarul
de actiuni ordinare existente pe piata:
Profitul potential distribuibil
Numarul de actiuni ordinare
Pretul • Pretul actiunii raportat la câstigul pe actiune reflecta riscul investitiei, în
actiunii / functie de evolutia companiei si se calculeaza, dupa cum arata
si denumirea, ca
câstigul raport între pretul unei actiuni si câstigurile (profitul destinat actionarilor) pe
pe actiune actiune:
Rata
dividentului
Pretul pe actiune
Câstigul pe actiune
Daca profitul este “comprimat” într-o anumita perioada de timp, atunci
valoarea acestui indicator poate fi marita artificial, deoarece pretul unei actiuni nu
va scadea neaparat daca diminuarea profitului este considerata temporara. Situatia
inversa apare atunci când profitul este “umflat” artificial, prin inflatie si va
determina o valoare mai scazuta a acestui indicator, în conditiile în care pretul
actiunii nu se modifica sau modificarea nu este substantiala.
De asemenea, dimensiunea acestui indicator variaza mult de la o tara la alta, în
functie de politicile adoptate în determinarea profitului (spre exemplu, în
Germania, datorita politicilor conservatoare de calcul al profitului, valoarea medie
a acestui indicator tinde sa fie mai mare decât în alte tari, care au o atitudine mai
relaxata în aceasta privinta, precum Marea Britanie sau Olanda). Acest indicator
este folosit pe scara larga
pentru companiile cotate la bursa, fiind publicat zilnic si
este considerat cel mai bun indiciu în ceea ce priveste riscul nesistematic si
previzionarea evolutiei companiilor.
• Rata dividendului reflecta modul în care previziunile de câstig ale actionarilor
corespund realitatii. Rata dividendului se calculeaza ca raport dintre valoarea
bruta a dividendelor (inclusiv impozitul pe dividende) si pretul curent al actiunii:
Dividendul brut
Pretul curent al actiunii
Rata
de acoperire
Cei care investesc în actiuni ordinare se asteapta sa fie rasplatiti pe de-o parte
sub forma dividendelor, pe de alta parte sub forma cresterii capitalului investit. O
valoare ridicata a acestui indicator nu înseamna neaparat o potentiala investitie
atractiva, pentru ca
o reducere a pretului actiunilor poate fi un semnal al reducerii
(sau chiar anularii) dividendelor viitoare.
• Rata de acoperire a dividendului utilizeaza în exclusivitate informatii contabile
si se calculeaza
ca raport dintre profitul care ar putea fi distribuit si dividendele
platite pentru actiunile ordinare:
Profitul potential distribuibil
Dividendele ordinare
Acest indicator ofera
o imagine de ansamblu asupra sigurantei platii
dividendelor sau mai precis de câte ori întreprinderea îsi poate onora obligatiile
fata de actionari, utilizând profitul obtinut în anul curent.
• Valoarea activelor pe actiune reflecta masura în care valoarea actuala a
Valoarea
actiunilor este sustinuta de activele întreprinderii. Când valoarea contabila a
activelor
activelor este superioara valorii de piata, compania respectiva poate deveni tinta
pe actiune
speculatorilor sau a concurentei. Se calculeaza
ca raport dintre valoarea activelor
nete si numarul de actiuni emise:
Active nete
Numarul de actiuni emise
• Rata împrumutului obligatar se calculeaza raportând valorile anuale ale
Rata
dobânzilor, platite pentru o obligatiune, la pretul de piata
al unei obligatiuni:
împrumutului
obligatar
Dobânda anuala platita pentru o obligatiune
Pretul unei obligatiuni
O evaluare completa a câstigului obtinut investind în obligatiuni cu dobânda
fixa se poate realiza numai la scadenta împrumutului.
În concluzie, trebuie reiterata importanta comparatiilor dintre diferite companii,
ramuri de activitate sau tari si analizata cu grija semnificatia fiecarui indicator si
continutul cifrelor folosite în calcul.
Vom prezenta în continuare câteva concluzii legate de utilizarea analizei
financiare în evaluarea întreprinderilor. Bilantul contabil este documentul esential,
care furnizeaza informatiile necesare analizei financiare, însa exista o serie de
limitari ale acestuia, care pun sub semnul întrebarii utilitatea sa ca document de
informare1:
1. absenta unor posturi bilantiere care sa reflecte resursele interne create de
întreprinderi si care nu pot fi atasate unor costuri, cum ar fi experienta colectiva a
echipei de angajati;
2. evaluarea pe baza costurilor istorice pune sub semnul întrebarii veridicitatea
situatiei financiare la sfârsitul anului, asa cum apare în cadrul bilanturilor
contabile;
3. efectul principiului de recunoastere, în cadrul conturilor anuale, numai a
acelor cheltuieli care au contribuit la obtinerea veniturilor perioadei respective;
data fiind interconexiunea logica dintre bilantsi contul de profit si pierdere,
contabilul trebuie sa aleaga între doua alternative: fie sa calculeze cifrele din
contul de profit si pierdere pe baza procedurilor si formulelor logice si sa transfere
în bilant ceea ce ramâne, fie sa calculeze diferitele valori din bilantsi ceea ce
ramâne sa fie transferat în contul de profit si pierdere (de regula, este preferata
prima varianta, contul de profit si pierdere având, se pare, o importanta mai mare
decât bilantul);
4. variatiile în masa monetara
(în special în perioadele inflationiste) determina
scaderea încrederii publicului în relevanta documentelor contabile de sintezasi
duc la considerarea altor surse de informatii financiare pentru formarea deciziilor
de investitii;
5. fluctuatiile activitatii între momentele de sfârsit ale anului si începutul
urmatorului ciclu contabil nu sunt cuprinse în bilanturile contabile;
6. influenta unor factori externi, nemonetari, asupra activitatii companiilor nu
poate fi reflectata prin intermediul conturilor anuale.
•
1Alexander si Nobes, (1994).
Aplicatie
Bineînteles ca toate aceste inconveniente ar putea disparea daca informatiile
contabile ar fi ajustate periodic, astfel încât sa permita o mai buna reflectare a
realitatii. O alta posibilitate ar putea fi adoptarea unor norme contabile
internationale, care sa mareasca
gradul de comparabilitate între diferite tari si sa
reduca inadvertentele existente în prezent.
Vom analiza în continuare evolutia unor indicatori financiari la societatea
comerciala ALPHA S.A., având ca obiect de activitate productia si
comercializarea bauturilor racoritoare.
• Rata lichiditatii generale a înregistrat valoarea de 23% în 1999 si de 20,85% în
2000. Aceasta scadere se datoreaza, în principal, reducerii disponibilitatilor
banesti ale întreprinderii, ca urmare a majorarii duratei de încasare a creantelor
comerciale. Societatea
ALPHA S.A. va trebui sa se preocupe de îmbunatatirea lichiditatii generale, mai
ales din perspectiva obtinerii unui credit bancar pe doi ani, pentru sustinerea
investitiilor în noi linii de productie si îmbuteliere.
• Rata lichiditatii curente a fost de 0,5% în 1999 si de 0,22% în 2000. Se
remarcasi în acest caz o scadere (de 44%) a lichiditatii curente. Principala cauza o
constituie diminuarea numerarului si echivalentelor de numerar ale societatii, pe
fondul generalizarii blocajului financiar. Se poate aprecia ca lichiditatea curenta
(“testul acid”) este slabasi, daca situatia se va perpetua si în viitor, întreprinderea
va avea probleme serioase în a continua activitatea.
• Rata lichiditatii imediate a fost de 0,57% în 1999 si de 0,22% pentru 2000.
Valorile scazute ale acestui indicator nu sunt compatibile cu mentinerea
echilibrului financiar. Valoarea optima
a acestui indicator se situeaza între 0,8 si
1. În cazul nostru, valorile obtinute de ALPHA S.A. sunt considerate slabe.
• Rata solvabilitatii globale (activ total/datorii totale) a fost de 0,47% în 1999 si
de 0,22% în 2000. Securitatea financiara
pe termen lung a societatii ALPHA S.A.
este si ea amenintata, posibilitatea de obtinere a creditelor bancare pe termen lung
fiind mult îngreunata. La aceasta situatie s-a ajuns, pe de-o parte prin majorarea
valorii creantelor comerciale neîncasate (prin majorarea perioadei de încasare), iar
pe de alta parte prin cresterea datoriilor curente ale societatii. Rata solvabilitatii
generale se situeaza sub pragul de 1,5%, ceea ce evidentiaza riscul de
insolvabilitate pe care si l-au asumat furnizorii comerciali si creditorii societatii.
• Rata echilibrului financiar a atins valori negative în crestere (-0,88%, în 1999
si –1,5% în 2000), ceea ce indica imposibilitatea finantarii imobilizarilor prin
intermediul capitalurilor permanente. Se remarca o deteriorare accentuata a
situatiei finantarii activelor imobilizate, ceea ce va avea consecinte negative
asupra investitiilor previzionate pentru urmatorul interval de timp.
• Indicatorii de eficienta
reflecta eficienta cu care întreprinderea obtine rezultate,
utilizând resursele (activele) pe care le are la dispozitie. Indicatorul de eficienta a
crescut de la 0,9, în 1999, la 1 în 2000, situatie apreciata, în ansamblu, ca
nefavorabila (indicatorii de eficienta situati sub pragul de 2,5 denota
întreprinderile nu genereaza vânzari suficiente fata de volumul activelor utilizate).
Cauza acestei ineficiente este proasta gestionare a stocurilor. Cifra de afaceri
trebuie majorata, iar stocurile greu vandabile trebuie lichidate, eventual prin
practicarea unor reduceri comerciale importante la stocurile de sezon.
• Rotatia stocurilor a fost de 2,6 în 1999 si de 2,43 în 2000. Aceasta crestere a
numarului de cicluri de utilizare a stocurilor în cadrul unui an reprezinta un
avantaj pentru societatea analizata, valorile situându-se însa mult sub media
ramurii (care este 8).
• Rata îndatorarii a crescut de la 20,95% în 1999 la 45% în 2000, practic
dublându-se. Societatea analizata se confrunta cu probleme financiare serioase,
atât pe termen scurt cât si pe termen lung. Prin urmare, se impun masuri imediate
de gestionare a riscului financiar si de modificare a strategiei si politicilor
manageriale cu privire la productie si comercializare.
13.5. Exercitii
1) Care este scopul analizei financiare si care sunt principalele abordari ale analizei efectuate pe
baza situatiilor financiare de sinteza?
2) Calculati principalii indicatori de rentabilitate, de eficienta, precum si indicatorii riscului pentru
societatea comerciala MONYKOS, ale carei bilantsi cont de profit si pierdere se gasesc în
Anexa 2.
3) Explicati influenta politicilor contabile (metoda de amortizare, evaluarea stocurilor, stabilirea
provizioanelor pentru riscuri si a reducerilor pentru depreciere etc.) ale societatii MONYKOS
asupra indicatorilor calculati mai sus.
4) Calculati indicatorii bursieri relevanti pentru societatea ARFRI S.A. cunoscând pretul (cursul)
unei actiuni de 3.000 lei. Societatea
ARFRI S.A. are 6.294.000 de actiuni ordinare în circulatie, cu valoare nominala de 5.000 lei.
Din rezultatul exercitiului, care s-a ridicat la 2.005.000 mii lei, o treime a fost repartizata pentru
plata dividendelor. Bilantul si contul de profit si pierdere sunt prezentate în capitolul 2.
5) Comentati limitele analizei financiare efectuate pe baza situatiilor financiare de sinteza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu