DELIMITARI SI CONTURI DE STOCURI

DELIMITARI SI CONTURI DE STOCURI
6.1. Delimitari si evaluarea stocurilor
Delimitari Principalele tipuri de stocuri detinute de o întreprindere sunt destinate utilizarii
în productie sau destinate vânzarii, fie în acelasi stadiu în care au fost procurate,
fie dupa
ce au suferit o prelucrare. Cele mai reprezentative stocuri sunt marfurile,
ambalajele, materiile prime, produsele finite, productia în curs de executie,
obiectele de inventar.
Marfurile sunt bunuri pe care întreprinderea le cumpara, le stocheazasi le vinde,
de obicei în acelasi stadiu, fara prelucrare.
Ambalajele sunt bunuri pentru protectia integritatii materiale, conservarea calitatii
sau transportul bunurilor.
Materiile prime sunt bunuri destinate unui proces de prelucrare sau transformare,
din care se obtin produse.
Produsele finite reprezinta bunurile obtinute ca urmare a unui proces de fabricatie,
daca
acestea au parcurs toate fazele de prelucrare si transformare si sunt declarate
conforme cu standardele de calitate.

Productia în curs de executie reprezinta bunurile obtinute în diferite stadii de
prelucrare, ca urmare a îndeplinirii partiale a standardelor tehnice de fabricatie,
destinate în continuare prelucrarii.
Materialele de natura obiectelor de inventar sunt bunuri de mica valoare sau de
scurta durata, destinate utilizarii repetate în mai multe cicluri de fabricatie.

Reglementarile din Standardul International de Contabilitate IAS 2
Contabilitatea stocurilor definesc stocurile astfel:
Stocurile sunt active (1) detinute pentru a fi vândute pe parcursul desfasurarii
normale a activitatii; (2) în curs de productie în vederea unei vânzari; sau (3) sub
forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în
procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

Evaluare Evaluarea stocurilor se bazeaza
pe principiul costului istoric, ceea ce implica
recunoasterea stocurilor în contabilitate la costul de achizitie sau la costul de
fabricatie. Se pot identifica patru momente ale evaluarii stocurilor: cu ocazia
achizitiei sau productiei (prima recunoastere în contabilitate), la inventariere, la
întocmirea bilantului si cu ocazia vânzarii sau consumului (încetarea recunoasterii
în contabilitate).

Cu ocazia primei recunoasteri în contabilitate, stocurile achizitionate cu titlu
oneros sunt evaluate la cost de achizitie, iar stocurile fabricate sunt evaluate la
cost de productie. Prin conventie, pretul este expresia monetara a valorii unei
tranzactii, iar costul o suma de cheltuieli identificate, calculate sau repartizate în
raport cu un criteriu precizat, cunoscut, determinat.

Cu ocazia inventarierii generale, stocurile se evalueaza la valoarea de piata.
În bilant stocurile sunt evaluate la minimum dintre cost si valoarea de piata.
La vânzare sau consum, adica
la încetarea recunoasterii în contabilitate,


stocurile pot fi evaluate folosind una din urmatoarele metode: primul intrat-primul
iesit (FIFO), ultimul intrat-primul iesit (LIFO), costul mediu ponderat (CMP).

Evidenta analitica
a stocurilor se poate tine cantitativ-valoric, pe grupe si
sortimente, operativ-pe locuri sau centre de responsabilitate sau global valoric, în
functie de necesitatile de informatii pentru decizie si control.


Documente
justificative
privind
stocurile
justificative
privind
stocurile

Cumpararea si vânzarea se bazeaza
pe transfer de proprietate, fiind necesara
consemnarea scrisa a unui contract între client si furnizor.

Stocurile cumparate sosesc la beneficiar împreuna cu factura si avizul de
însotire a marfurilor. Avizul însoteste marfurile pe timpul transportului, daca
factura de livrare este întocmita ulterior. Primirea stocurilor se numeste receptie,
iar inventarul faptic cantitativ si îndeplinirea conditiilor standard de calitate se
consemneaza în nota de intrare – receptie. Daca se constata diferente cantitative,
calitative sau valorice, se întocmeste nota de constatare – diferente. Pentru
stocurile respinse se întocmeste proces verbal de custodie temporara, acestea
fiind la dispozitia furnizorului.

Constatarea obtinerii productiei finite are la baza raportul de fabricatie, iar
predarea la depozit si miscarea stocurilor operative între gestiuni se face cu bonul
de predare – transfer – restituire.

Nota de comanda serveste pentru înregistrarea comenzii ferme de stocuri din
partea clientilor. Delegatia pentru ridicare de marfuri atesta legal identitatea
cumparatorului. Dispozitia de livrare este dispozitia administrativa de a elibera
stocurile din depozit.

Fisa de magazie este documentul de evidenta cantitativa, cronologica a
operatiilor de intrare si iesire si de control operativ a concordantei dintre
existentul de stocuri faptic si scriptic, fiind deschisa pentru fiecare fel de stoc.

Consumul tehnologic pentru fabricatie se consemneaza în bonul de consum
individual sau colectiv, în functie de particularitatile stocurilor consumate.

6.2. Conturi de stocuri
Conturi de
stocuri
aprovizionate

Pentru reflectarea contabila a existentei, procurarii si utilizarii stocurilor de
materii prime se utilizeaza contul Materii prime. Din punct de vedere al functiei
economice, este un cont de active circulante, iar functia contabila este de activ. Se
debiteaza
cu intrarile de materii prime, provenind din: achizitii de la furnizori,
aport la capital în natura, donatii, plusuri cantitative la inventariere. Se crediteaza
cu iesirile de materii prime, în functie de destinatia si modul de utilizare a
acestora: consum tehnologic de fabricatie, vânzare la terti, fara a fi prelucrate,
minusuri cantitative la inventariere. Soldul este debitor si reflecta valoarea la cost
de achizitie a materiilor prime existente în stoc, calculata la un moment dat,
cantitativ sau valoric.

Tranzactia 1. Se achizitioneaza materii prime 15.000 kg sortimentul A, 100 lei pe
kg, total 1.500.000 lei.
Analiza: Pe baza transferului de proprietate din cumparari se constituie stoc de
materii prime (A+); contul Materii prime, cu functie de activ, se debiteaza prin
majorarea de stoc. Simultan, din cumparari, se recunoaste o datorie fata de
furnizorul de materii prime pentru obligatia de a plati la termen valoarea stocului
achizitionat (P+), contul Furnizori, cu functie de pasiv, se crediteaza cu
recunoasterea datoriei comerciale.
Formula contabila este:

Materii prime = Furnizori 1.500.000 lei

Tranzactia 2. Pe baza angajamentului de subscriere, asociatii depun parti la
capital, aport în natura, 1.000.000 lei, conform proceselor verbale de predare
primire si dovezilor de certificare a calitatii partilor.


Analiza: Ca urmare a realizarii aporturilor în natura se recunoaste controlul
întreprinderii asupra stocurilor de materii prime aduse de catre asociati (A+);
contul Materii prime se debiteaza. Simultan, ca urmare a îndeplinirii formalitatilor
de subscriere la capital, se anuleaza dreptul de creanta al întreprinderii fata de
asociati (A-); contul Decontari cu asociatii privind capitalul fiind de activ, se
crediteaza cu diminuarea creantei.
Formula contabila este:

Materii = Decontari cu asociatii privind capitalul 1.000.000 lei

prime

Tranzactia 3. Inventarierea efectuata
la magazia de materii prime arata un plus de
25 kg a 1.000 lei /kg cost de achizitie. Cauza acestui plus o constituie erorile de
masurare.
Analiza: Prin recunoasterea plusului de inventar se majoreaza
stocul disponibil la
dispozitia întreprinderii (A+); contul de Materii prime, cu functie de activ, se
debiteaza. Simultan, pe baza plusului de inventar, întreprinderea înregistreaza o
economie la costurile materiilor prime date în consum, (A-). Contul Cheltuieli cu
materii prime, cu functie de activ, se crediteaza cu diminuarea de cheltuieli.
Formula contabila este:

Materii = Cheltuieli cu materii prime 25.000 lei
prime

Tranzactia 4. Pe baza Centralizatorului bonurilor de consum nr. 1514/15 august
2000 se elibereaza pentru consum tehnologic de fabricatie materii prime cu costul
de achizitie de 25.000.000 lei.
Analiza: Consumul tehnologic de fabricatie este momentul recunoasterii
cheltuielii de exploatare (A+); contul Cheltuieli cu materii prime, cu functie de
activ, se debiteaza
cu majorarea cheltuielilor. Simultan, prin eliberarea din depozit
a stocurilor pentru consum, se reduce stocul de materii prime în depozit (A-);
contul Materii prime, cu functie contabila de activ, se crediteaza cu diminuarea
stocului.
Formula contabila este:

Cheltuieli cu = Materii prime 25.000.000 lei
materii prime

Pentru reflectarea contabila
a stocurilor de materiale consumabile (materiale
auxiliare, combustibili, piese de schimb, seminte, materiale de plantat, furaje) se
foloseste contul Materiale consumabile. Continutul sau economic, functia
contabilasi regulile de functionare a acestui cont sunt similare contului Materii
prime.

Contul Materiale de natura obiectelor de inventar functioneaza pentru
reflectarea obiectelor de inventar – scule, dispozitive, echipament de protectie si
de lucru, instrumente de verificare – ce sunt utilizate în mod repetat. Continutul
economic, functia contabilasi regulile de functionare ale acestui cont sunt
similare cu cele ale contului Materii prime. Desi aceste stocuri se uzeaza treptat,
asemenea mijloacelor fixe, data fiind valoarea nesemnificativa fata de acestea din
urma, contabilizarea lor este mai simpla: odata date în consum, sunt trecute
integral pe cheltuieli.


Tranzactia 5. Se receptioneaza SDV-uri achizitionate de la furnizori, pentru suma
de 2.000.000 lei, plata urmând a avea loc ulterior.
Analiza: Tranzactia duce la cresterea stocului de materiale de natura obiectelor de
inventar (A+); contul Materiale de natura obiectelor de inventar se debiteaza.
Simultan si cu aceeasi suma, din cumparari se recunoaste datoria comerciala fata
de furnizori (P+); contul Furnizori, cu functie de pasiv, se crediteaza cu majorarea
datoriilor.
Formula contabila este:

Materiale de natura = Furnizori 2000000 lei
obiectelor de inventar

Tranzactia 6. Se dau în folosinta SDV-uri în valoare de 800.000 lei.
Analiza: Darea în folosinta a materialelor de natura obiectelor de inventar duce la
majorarea cheltuielilor de exploatare (A+); contul Cheltuieli cu materialele de
natura obiectelor de inventar, cu functie contabila
de activ, se debiteaza cu
majorarea de cheltuieli. Concomitent, are loc diminuarea stocului de materiale de
natura obiectelor de inventar (A-); contul Materialele de natura obiectelor de
inventar, cont de activ, se crediteaza.
Formula contabila este:

Cheltuieli cu = Materiale de 800.000 lei
materialele de natura
natura obiectelor obiectelor de
de inventar inventar

Comerciantii achizitioneaza marfurile la cost de achizitie si le revând la pret de
vânzare. Diferenta calculata între pretul de vânzare si costul de achizitie se
numeste marja comerciala. Comerciantul decide pretul de vânzare prin punerea
de acord a cererii cu oferta solvabila, prin echilibrul dintre abundenta/raritate, în
conditiile în care marja exprima
capacitatea întreprinderii de a produce profit din
sustinerea vânzarilor. Alaturi de marimea marjei, este esentiala cresterea vitezei
de rotatie a marfurilor. Marfurile se pot evalua la cost de achizitie în comertul cu
ridicata sau la pret de vânzare în comertul cu amanuntul. Un exemplu de calcul al
marjei comerciale este prezentat în continuare:

Marfa A are costul de achizitie de 1.000 lei bucata.
Ea se vinde cu pretul de vânzare 1.250 lei bucata.
Marja comerciala 250 lei = (1250 – 1000) lei
În procente, marja intrarilor este:


250 : 1000 = 0,25, adica 25% (marja bruta MB)
Marja iesirilor este:
250 : 1250 = 0,20 adica 20% (marja redusa MR)
Legatura dintre aceste marje se realizeaza astfel:
MB × 100 MR × 100

= MR = MB

MB + 100 100 - MR

2500 125 = 20 2000 80 = 25

Pentru evidenta operatiilor specifice de achizitie, stocare si distributie a
marfurilor se utilizeaza contul Marfuri. Este cont de activ care se debiteaza cu


achizitionarea de marfuri de la furnizori si se crediteaza cu vânzarea acestora
catre clienti. Soldul final al contului poate fi debitor, reflectând marfurile aflate în
stoc sau poate fi nul.

Contul Diferente de pret la marfuri serveste pentru reflectarea contabila a
marjei comerciale aferente intrarilor, iesirilor sau stocului, daca evaluarea
marfurilor se face la pret
de vânzare. Este cont de pasiv, rectificativ pentru marja
calculata.

Exemple comparative de operatiuni cu marfuri evaluate la cost de achizitie si la
pret de vânzare:

Fie sortimentul A, cu costul de achizitie 1.000 lei bucata, marja 250 lei pe bucata,
pretul de vânzare 1.250 lei bucata.

Tranzactia 7. Un comerciant cu ridicata receptioneaza 5.000 de bucati, procurate
de la furnizori, pe credit, cu costul de achizitie de 5.000 x 1.000 = 5.000.000 lei.
Analiza: Se constituie stocul de marfuri din cumparari (A+), iar contul Marfuri cu
functie de activ se debiteaza. Concomitent, se recunoaste datoria comerciala fata
de furnizori (P+) si contul Furnizori se crediteaza.
Formula contabila este:

Marfuri = Furnizori 5.000.000 lei

Tranzactia 8. La comerciantul cu amanuntul, pentru înregistrarea achizitiei
conform notei de receptie, se calculeazasi se înregistreaza marfurile la pret de
vânzare:

5.000 x 1.000 = 5.000.000 lei cost de achizitie
5.000 x 250 = 1.250.000 lei marja comerciala
5.000 x 1.250 = 6.250.000 lei pret de vânzare
Analiza: Se constituie stoc de marfa la pret de vânzare (A+), iar contul Marfuri se
debiteaza; se înregistreaza marja comerciala din cumparari (P+) si contul
Diferente de pret la marfuri se crediteaza. Din cumpararea de marfuri la cost de
achizitie se recunoaste datoria comerciala fata de furnizori (P+) si contul
Furnizori se crediteaza.
Formula contabila este:

Marfuri = % 6.250.000 lei

Diferente de pret


la marfuri 1.250.000 lei

Furnizori 5.000.000 lei

Tranzactia 9. Comerciantul cu ridicata vinde unui client 3.000 de bucati din
sortimentul A, pe baza facturii. 3.000 x 1.250 = 3.750.000 lei.
Analiza: Se constituie creanta fata
de client (A+), iar contul Clienti se debiteaza.
Vânzarea este momentul recunoasterii veniturilor de exploatare (P+), iar contul
Venituri din vânzarea marfurilor se crediteaza.


Conturi de
stocuri
fabricate

Formula contabila este:

Clienti =
Venituri din vânzarea 3.750.000 lei
marfurilor

Tranzactia 10. Se descarca
gestiunea pentru costul de achizitie al marfurilor
vândute de catre comerciantul cu ridicata, 3.000 bucati x 1.000 lei = 3.000.000 lei.
Analiza: Prin vânzarea marfurilor se recunosc cheltuieli de exploatare (A+) la
nivelul costului de achizitie al marfurilor vândute, iar contul Cheltuieli cu
marfurile se debiteaza. Stocul de marfuri se diminueaza (A-), iar contul Marfuri
se crediteaza. Formula contabila este:

Cheltuieli cu marfurile = Marfuri 3.000.000 lei.

Tranzactia 11. La comerciantul cu amanuntul, unde marfurile au fost evaluate la
pret de vânzare, atunci:

3.000 x 1.250 = 3.750.000 lei
si marja aferenta marfurilor vândute este:
3.750.000 x 20% = 750.000 lei,
adica 3.000 x 250 = 750.000 lei
Analiza: Prin vânzarea marfurilor se recunosc cheltuieli de exploatare (A+) la
nivelul costului de achizitie al marfurilor vândute, iar contul Cheltuieli cu
marfurile se debiteaza. Stocul de marfuri se diminueaza (A-), iar contul Marfuri
se crediteaza. Se rectifica marja comerciala (P-) si contul Diferente de pret la
marfuri se debiteaza.
Formula contabila este:
% = Marfuri 3.750.000 lei
Cheltuieli cu marfurile
3.000.000 lei
Diferente de pret la
marfuri 750.000 lei

Contul Produse finite se utilizeaza pentru reflectarea contabila a existentei,
obtinerii, stocarii si vânzarii stocurilor de produse fabricate de catre întreprindere.
Continutul economic este acela de active circulante, iar functia contabila este de
activ. Se debiteaza
cu valoarea la cost standard a produselor finite obtinute, intrate
în depozit pe baza receptiei cantitative si calitative; se crediteaza cu valoarea la
cost standard a produselor finite iesite din gestiune, ca urmare a livrarii catre
clienti. Soldul debitor reflecta valoarea la cost standard a produselor finite aflate în
depozit la un moment dat.

Pe parcursul perioadei, deoarece nu se pot calcula costuri efective, evaluarea
produselor finite se face la cost standard de productie (cost antecalculat). La
sfârsitul perioadei de gestiune se stabilesc costuri efective. Pentru reflectarea
contabila a abaterilor dintre costul standard si costul efectiv de fabricatie, au loc
înregistrari distincte în conturi de diferente de pret.

Contul Diferente de pret la produse se utilizeaza pentru reflectarea contabila a
diferentelor favorabile sau nefavorabile calculate între costul standard si costul
efectiv al productiei fabricate. Dupa continutul economic, este un cont rectificativ
al valorii de înregistrare a produselor finite, iar dupa functia contabila
este un cont
de activ.


•
Daca aceste diferente sunt nefavorabile (costul efectiv este mai mare decât
costul standard) contul se debiteaza
cu diferentele nefavorabile aferente
stocului initial, cu diferentele nefavorabile aferente stocurilor intrate si se
crediteaza
cu diferentele nefavorabile calculate, aferente stocurilor iesite.
Soldul debitor reflecta valoarea diferentelor nefavorabile calculate, aferente
stocului de produse finite.
•
Daca diferentele sunt favorabile (costul efectiv mai mic decât costul standard),
contul se crediteaza cu diferentele favorabile aferente stocului initial, cu
diferentele favorabile aferente stocurilor intrate si se debiteaza cu diferentele
nefavorabile calculate, aferente stocurilor iesite. Soldul creditor reflecta
valoarea diferentelor favorabile calculate, aferente stocului de produse finite.
La data întocmirii bilantului, stocurile de produse fabricate se evalueaza prin
punerea de acord, conform principiului prudentei, a costului efectiv (costul
standard afectat cu diferentele calculate) cu valoarea de piata a stocurilor.

Conturile Produse în curs de executie si Semifabricate înregistreaza obtinerea
produselor în stadiile interimare de fabricatie. Ambele sunt conturi de activ si
functioneaza asemanator cu contul Produse finite.

Contul Variatia stocurilor se utilizeaza pentru evaluarea corecta a costului de
productie aferent productiei obtinute. Dupa functia sa contabila, este un cont
bifunctional. Se crediteaza cu costul standard al productiei finite sau în curs de
executie si cu diferentele de pret nefavorabile, calculate si repartizate. Se
debiteaza cu costul standard al productiei vândute, reluate în fabricatie si cu
diferentele de pret favorabile calculate si repartizate. La sfârsitul perioadei, soldul
debitor sau creditor al contului Variatia stocurilor se preia la rezultatul
exercitiului, ca în schema de mai jos. Se observa ca
profitul se obtine tot ca
diferenta dintre veniturile din vânzarea productiei si cheltuielile corespunzatoare.

Cont de profit si pierdere
Cheltuieli de exploatare,
dupa natura lor:
• aferente productiei
vândute;
• aferente productiei
nevândute.
Venituri din vânzarea produselor
finite;
Variatia stocurilor:
•Soldul creditor reprezinta costul de
productie al productiei fabricate în
cursul perioadei si nevândute;
•Soldul debitor reprezinta costul de
productie al productiei fabricate în
perioada anterioara
si vândute în
perioada curenta.

Tranzactia 11. Pe baza raportului de fabricatie si a bonului de predare se
transfera la depozit produse finite în valoare de 5.000.000 lei.
Analiza: Se majoreaza
stocul de produse în depozit (A+), contul Produse finite, cu
functie contabila de activ, se debiteaza. Prin creditarea contului Variatia
stocurilor (P+) cheltuielile efectuate pentru obtinerea productiei finite sunt
recunoscute.
Formula contabila este:

Produse finite = Variatia stocurilor 5.000.000 lei

Tranzactia 12. Conform contractului si facturii se vând produse finite, pret de
vânzare de 4.500.000 lei.
Analiza: Are loc cresterea creantelor fata de clienti (A+), iar contul Clienti, cu
functie contabila de activ, se debiteaza. Ca urmare a tranzactiei se recunoaste un


venit din exploatare (P+), iar contul Venituri din vânzarea produselor finite se
crediteaza. Formula contabila este:

Clienti =
Venituri din vânzarea 4.500.000 lei
produselor finite

Tranzactia 13. Se descarca gestiunea pentru produsele finite vândute, la cost
standard de 3.000.000 lei.
Analiza: Se recunosc cheltuielile aferente productiei vândute, contul Variatia
stocurilor (P-) se debiteaza. Concomitent, se reduce stocul de produse finite (A-),
iar contul Produse finite se crediteaza.
Formula contabila este:


Variatia stocurilor = Produse finite 3.000.000 lei

Tranzactia 14. La sfârsitul perioadei de gestiune, s-a calculat costul efectiv de
productie al produselor finite obtinute la tranzactia 11, în suma de 5.750.000 lei,
de unde rezulta o diferenta de pret nefavorabila în valoare de 750.000 lei

(5.750.000 – 5.000.000).
Analiza: Cu majorarea valorii stocului (A+), contul Diferente de pret la produse
finite se debiteaza. Simultan, surplusul de cheltuieli aferente productiei obtinute se
va transfera în bilant, iar contul Variatia stocurilor se crediteaza
(P+).
Formula contabila este:
Diferente de pret
=Variatia stocurilor 750.000 lei
la produse finite

Tranzactia 15. Se înregistreaza diferentele de pret aferente produselor finite
vândute.
Coeficientul de repartizare a diferentelor de pret se calculeaza astfel (stocul initial
este nul).


(SIC + RC) cont Diferente de pret la produse finite

K=

(SID + RD) cont Produse finite

K = 750.000/5.000.000 = 0,15

Diferentele de pret aferente produselor finite vândute sunt:

K x RC cont Produse finite = 0,15 x 3.000.000 =
= 450.000 lei

Analiza: Se recunoaste surplusul de cheltuieli efective aferente productiei
vândute, se debiteaza contul Variatia stocurilor (P-). Se diminueaza diferentele de
pret calculate (A-), iar contul Diferente de pret la produse finite se crediteaza.
Formula contabila este:

Variatia = Diferente de pret la 450.000 lei
stocurilor produse finite


Deprecierea La sfârsitul exercitiului financiar cu ocazia inventarierii, se determina valoarea

stocurilor actuala a stocurilor, în functie de utilitatea bunului pentru întreprindere si pretul
pietei. Valoarea de inventar poate fi inferioara costului stocurilor datorita unor
cauze ca: (1) o reducere a preturilor de vânzare sau o crestere a costurilor; (2) o
deteriorare fizica
a stocurilor; (3) demodarea stocurilor si (4) erori de productie
sau achizitie
Atunci când valoarea actuala este inferioara valorii contabile (costului de
achizitie sau productie) de o maniera reversibila, se recunoaste în contabilitate un
provizion (reducere) pentru depreciere. În acest scop se utilizeaza conturi din
grupa Provizioane pentru deprecierea stocurilor si productiei în curs de executie,
pe elemente de stocuri. Continutul economic al conturilor este de rectificare
(corectare) a valorii activelor si au functie contabila
de pasiv. Se crediteaza cu
reducerea valorii stocurilor si se debiteaza cu anularea acestei reduceri. Soldul
conturilor este creditor, reflectând reducerea de valoare aferenta stocurilor
existente în întreprindere.

Tranzactia 16. Societatea comerciala AB S.A. detine un stoc de ceai achizitionat
în valoare de 4.000.000 lei. La sfârsitul exercitiului, valoarea de piata a acestui
stoc este de numai 3.800.000 lei.
Analiza: Întreprinderea recunoaste pierderea datorata diminuarii valorii de

200.000 lei, sub forma unei cheltuieli din exploatare (A+), concomitent cu
constituirea unui provizion (reducere) pentru depreciere (P+). Contul Cheltuieli de
exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante, cont de
activ, se debiteaza cu cresterea cheltuielii, iar contul Provizioane pentru
deprecierea marfurilor, cont rectificativ de active, cu functie contabila de pasiv,
se crediteaza cu reducerea valorii stocurilor de marfuri.
Formula contabila este:
Cheltuieli de = Provizioane 200.000 leiexploatare privind pentru
provizioane pentru deprecierea
deprecierea activelor marfurilor
circulante


6.3. Exercitii si probleme
1) Enumerati criteriile de recunoastere a stocurilor.
2) Dati zece exemple de bunuri de natura stocurilor, clasificate dupa natura lor.
3) Mentionati care sunt momentele în care are loc evaluarea stocurilor.
4) Întocmiti o lista de inventar pentru marfuri, stabilind într-o ordine determinata sortimentul,


cantitatea, pretul unitar si valoarea. Totalizati lista.
5) Mentionati efectele modificarilor bilantului pentru operatiile urmatoare:


• cumparari de marfuri de la furnizori cu plata ulterioara;
• consum de materii prime pentru fabricatie;
• vânzare de marfuri catre clienti cu încasare ulterioara;
• descarcare de gestiune pentru produse finite vândute.

6) Mentionati ce semnificatie au : rulajul debitor al contului Marfuri, soldul final al contului
Produse finite, rulajul creditor al contului Materii prime, rulajul creditor al contului Variatia
stocurilor.


7) Ce se înregistreaza în debitul contului Produse finite ?


8) La magazinul Cocor, pentru sortimentul de marfa A se cunosc urmatoarele date
corespunzatoare lunii martie 2000:
1 martie: Stoc initial 600 de bucati a 1.000 lei bucata;
7 martie: Receptie, cumparari 3.000 de bucati a 1.100 lei bucata;
9 martie: Vânzare, 2.400 de bucati;
21 martie: Receptie, cumparari 1.800 de bucati a 1.400 lei bucata;
30 martie: Vânzare 2.500 de bucati.


Se cere:
a) analizati operatiile comerciale si stabiliti corespondentele contului Marfuri;
b) întocmiti situatia cantitativasi valorica a contului Marfuri, punând în ordine cronologica


succesiunea de operatii;
c) calculati rulajul, totalurile si stocul (pentru stoc folositi ambele variante) contului Marfuri;
d) aplicati selectiv procedeele FIFO, LIFO, CMP;
e) verificati cu argument de calcul corelatia de control cantitativ si valoric:

Stoc initial +Intrari = Stoc final + Iesiri